Relaţiile bune nu sunt lipsite de conflicte mai mici sau mai mari. Faptul că relaţiile pe care le aveţi vi se par bune nu vă vor apăra de viitoare conflicte posibile şi nu vă garantează linişte la locul de muncă sau acasă. Complexitatea naturii umane şi a relaţiilor interpersonale sunt ingrediente suficiente pentru o dispută. Ceea ce ne poate apăra este o comunicare eficientă cu ceilalţi, o exprimare verbală şi nu numai, fără echivoc, lipsită de ambiguitate, dominată de dorinţa de a-i înţelege pe ceilalţi şi de a coopera cu ei.
Una dintre cele mai apreciate şi mai puţin conflictuale forme de comunicare interumană este comunicarea asertivă de tip Eu. Aceasta se învaţă prin exerciţii mici, zilnice şi exprimă grija faţă de interlocutor, de drepturile şi nevoile lui, de sentimentele lui. Este tipul de comunicare ce stârneşte cele mai puţine reacţii negative la celălalt şi îndeamnă la asumarea responsabilităţii mesajelor. Comunicarea asertivă are la bază principiul că îţi poţi exprima ideile şi emoţiile într-un mod clar, concis şi neutru şi poţi cere respectarea drepturilor tale fără a le încălca pe ale celuilalt. Ea se situează la o distanţă egală de comunicarea agresivă şi cea pasivă şi dezvăluie credinţa emiţătorului mesajului în egalitatea dintre parteneri în relaţie şi importanţa egală a părerilor, atât prin limbajul verbal (cuvinte), cât şi prin cel nonverbal (limbajul trupului) şi paraverbal (elementele verbale din spatele cuvintelor ca tonul vocii, debitul verbal, intonaţia etc.). Asta înseamnă că nu doar cuvintele sunt cheia comunicării, ci şi contactul vizual, mimica, gesturile, dar şi modul în care pronunţăm cuvintele. Bineînţeles că totul trebuie să se desfăşoare cu onestitate, fără a avea un aer artificial. Dacă nu ştiţi cum să o faceţi, atunci, pentru a exersa, puteţi începe adăugând un zâmbet potrivit mesajului, discret, dar vizibil. Învăţaţi să captaţi atenţia celuilalt într-o manieră care să-i trezească interesul pentru ceea ce urmează să spuneţi. De exemplu: „Aş dori să vorbim despre ceea ce s-a întâmplat între noi la întâlnirea din data de..., dar mă simt inconfortabil pentru că EU cred că o să te superi. Când crezi că ar fi potrivit să vorbim?”. Apoi modificaţi-vă solicitările astfel încât să aibă forma „Eu cred că...”, „Mi se pare că...”, „Aş dori să...”, „Te deranjează dacă...?” etc., menţinând contactul vizual cu interlocutorul şi păstrând mesajul scurt şi concis. Trebuie să existe o concordanţă între toate cele trei aspecte, verbal, nonverbal şi paraverbal, aşa că nu exageraţi. Lăsaţi-l pe celălalt să-şi termine frazele, nu-l întrerupeţi. Dacă aţi făcut-o, cereţi-vă scuze şi invitaţi-l să continue. Evitaţi să faceţi presupuneri, mai degrabă aflaţi direct de la el ce vreţi să ştiţi. Evitaţi si sarcasmul, el va strica toată munca de până atunci. Dacă aveţi critici de făcut, nu criticaţi persoana, ci comportamentul ei şi comunicaţi-i felul în care acel comportament v-a făcut să vă simţiţi.
Mai mult, continuaţi oferindu-i şi o soluţie alternativă care vă va face să vă simţiţi mai bine în viitor. Nu faceţi acuzaţii, ele nu vă ajută. Recunoaşteţi-vă şi propriile greşeli în cel mai cinstit mod posibil şi arătaţi-vă grija faţă de consecinţele lor asupra partenerului. Pentru a învăţa să fiţi asertivi, exersaţi pas cu pas, adăugând încă un element doar când îl stăpâniţi pe cel pe care îl învăţaţi. Amintiţi-vă că şi greşelile fac parte din procesul de învăţare. Dacă aţi uitat astăzi să zâmbiţi sau v-a scăpat o remarcă sarcastică nu înseamnă că s-a pierdut tot ce aţi învăţat până acum, aşa că nu vă descurajaţi. A renunţa la comportamente vechi este mai greu decât a învăţa unele noi.
O altă caracteristică a comunicării asertive este continuarea convorbirii până la încheierea ei. Nu o părăsim pentru că ne-am plictisit sau pentru că găsim ceva mai important de făcut în acel moment şi nici nu monopolizăm discuţia. Vocea trebuie să fie calmă, prietenoasă, sigură, iar expresiile faciale trebuie să fie deschise şi relaxate. Mulţi oameni evită să se comporte aşa pentru că au impresia că nu vor reuşi să se impună, când, de fapt, rezultatul este invers. Un individ sigur pe el, calm şi prietenos se va impune mai uşor decât unul agresiv şi intimidant care nu face altceva decât să provoace tensiuni ce, acumulate, vor duce la un moment dat la o reacţie agresivă din partea celorlalţi.