În faza post-conflict, indiferent cum a fost rezolvat, rămân emoţii şi stări, cel mai adesea anxietate, suferinţă şi furie, care au consecinţe negative asupra persoanei respective, dar şi asupra relaţiei cu celălalt. Dacă relaţia nu s-a rupt, atunci e nevoie de repararea ei pentru ca tensiunea care a rămas să nu nască noi divergenţe sau, mai târziu, disoluţia relaţiei.
Cel mai important instrument pe care îl aveţi la dispoziţie este comunicarea eficientă, sinceră. Renunţaţi la orgoliu şi mărturisiţi-vă partea de vină, cereţi-vă scuze, apoi exprimaţi-vă dorinţa de a repara totul şi, în acelaşi timp, recunoaşteţi că persoana respectivă şi relaţia cu el sunt importante pentru dumneavoastră. Dacă nu sunteţi dumneavoastră vinovatul, deşi acest lucru este discutabil pentru că e nevoie de doi pentru a fi bine şi tot de doi pentru a fi rău, atunci cu la fel de multă deschidere începeţi o discuţie care să diminueze sau să şteargă emoţiile negative, atât ale dumneavoastră, cât şi ale celuilalt. „Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat între noi doi, situaţia m-a afectat şi aş dori să discutăm pentru a preveni repetarea incidentului. Aş vrea să rămânem în continuare în relaţii bune.” Amintiţi-vă de comunicarea asertivă (vezi „Prevenirea conflictelor”).
Oricine ar fi vinovat, e necesar ca primul pas să fie făcut repede, clar şi bine. Orgoliul este cel mai mare duşman pe care l-aţi putea avea acum. Dacă îl acceptaţi, el va prelungi gustul amar de după dispută, indiferent cine şi-a asumat responsabilitatea culpabilităţii.