Pentru a rezolva un conflict este necesar ca mai întâi să îl înţelegem, dincolo de emoţiile şi stările pe care el ni le provoacă. Atunci când ne aflăm într-o dispută cu un partener de relaţie, de orice tip ar fi ea, de cele mai multe ori ne dorim ca totul să dispară, iar relaţia să revină la starea ei normală. Dar dacă s-a ajuns la tensiune, atunci cel mai probabil va trebui să facem noi ceva pentru a obţine acest lucru şi nu să aşteptăm să se rezolve ca prin minune de la sine. Înainte de a ne ocupa de problemă, trebuie să ne transformăm adversarul în colaborator oferindu-i încredere, timp şi suport emoţional şi obţinând un acord din partea lui asupra disponibilităţii de a remedia situaţia.
Apoi, în primă fază, definim conflictul, formulăm problema în termeni clari, simpli şi neutri. Obţinem informaţii despre părerile celuilalt, le confruntăm cu părerile noastre şi eliminăm obstacolele care ne-ar putea incomoda în viitorul demers (de exemplu: credinţele negative despre celălalt sau stereotipurile).
A doua etapă constă în identificarea părţilor implicate şi excluderea celorlaltor persoane din discuţii şi din demers.
În a treia etapă analizăm conflictul, faptele, nevoile, sentimentele pozitive şi clarificăm sentimentele negative (de exemplu: temerile, preocupările, grijile, atât cele comune, cât şi cele personale). De notat este că nu toate nevoile sau interesele vor fi comune, aşa că vă este de folos o listă pentru situaţiile în care ele sunt complexe şi diferite. Tot aici ne ocupăm şi de motivaţiile pentru a satisface nevoile şi pentru a ajunge la un consens. Nu neglijaţi lucrurile care ascund altceva profund sau neexprimat şi amintiţi-vă că şi celălalt are dreptul de a a avea reacţii emoţionale, de a-şi schimba punctul de vedere sau de a-şi exprima opiniile.
A patra etapă este cea a generării de idei pentru rezolvarea conflictului. Trebuie să fie luate în considerare toate punctele notate sau stabilite de comun acord şi este crucială participarea ambelor părţi. Este un demers creativ în care motivaţia menţionată anterior poate face diferenţa între un conflict rezolvat definitiv şi bine şi un eşec total.
În a cincea etapă alegem cea mai bună soluţie. Se ajunge la un acord prin negociere, iar scopul ei este de a oferi cea mai bună soluţie care să asigure câştigul ambelor părţi. Se strâng mâinile în semn de acord, apoi se elaborează planul de acţiune.
A şasea etapă este cea de aplicare a planului de acţiune, presărată cu momente în care ambii parteneri verifică şi controlează concomitent din când în când situaţia pentru a se asigura că ea se sschimbă în direcţia dorită.
Şi, în ultima fază, se compară rezultatul cu situaţia iniţială. Aţi putea sugera că ea poate fi exclusă, pentru că progresul este evident. Dar aşa cum rezolvarea conflictului a început dintr-un punct, ea trebuie să se încheie în altul. Iar evidenţierea progresului este o cale bună de a pune capăt colaborării de acest gen şi de a stabili acorduri privind strategiile de prevenire a unui alt conflict. Ideal ar fi ca punctul final să fie stabilit de la bun început printr-o întrebare de tipul: „Când vom accepta că acest conflict este considerat ca fiind rezolvat?” pentru ca destinaţia procesului să fie clară şi asumată de ambele părţi.