Ce este conflictul?
O societate fără conflicte are fi o societate perfectă, utopică. Însă în viaţa cotidiană, conflictele sunt omniprezente, bineînţeles de magnitudini şi de tipuri diferite, unele dintre ele având şi rol reglator şi aducând beneficii părţilor implicate. Probabil că vă întrebaţi, ce beneficii poate avea un conflict?
Rolul caracteristicilor de personalitate în conflicte
Tipul de personalitate influenţează felul în care comunicăm şi relaţionăm cu ceilalţi. Dar această influenţă este semnificativă pentru conflict doar în măsura în care ea se înscrie în anumite tipare. Bineînţeles că relaţionăm altfel cu introvertiţii (cei centraţi pe sine) decât cu extrovertiţii (cei centraţi pe lumea exterioară). Într-un fel vom avea o relaţie cu un coleric sau un melancolic, tipurile de temperament instabile emoţional, şi în alt fel cu un sangvinic sau un flegmatic, tipurile stabile.
Importanţa afectivităţii în conflicte
De multe ori afectele (felul în care simţim şi ne simţim) vin împreună cu o puternică nevoie de a exprima în exterior încărcătura emoţională. Uneori prin cuvinte, dar şi prin tonalitatea vocii, gesturi diferite, posturi corporale sau grimase faciale. Alteori ele transpar în felul în care organismul nostru funcţionează (ne înroşim, ni se usucă gura, creşte ritmul respiraţiei şi al bătăilor inimii, ni se "taie genunchii", etc.) Totodată aceleaşi afecte "au nevoie" să fie aprobate, ascultate, înţelese şi chiar plăcute, îndrăgite, simpatizate de interlocutor.
Etapele conflictului
Conflictul este o relaţie în care fiecare parte percepe scopurile, valorile, interesele şi conduita celeilalte persoane ca opuse celor ale sale. Aproape toate conflictele trec printr-o perioadă de creştere şi descreştere a intensităţii lor. Acest ciclu este un răspuns dinamic la acţiunile şi reacţiunile părţilor.
Prevenirea conflictelor
Relaţiile bune nu sunt lipsite de conflicte mai mici sau mai mari. Faptul că relaţiile pe care le aveţi vi se par bune nu vă vor apăra de viitoare conflicte posibile şi nu vă garantează linişte la locul de muncă sau acasă. Complexitatea naturii umane şi a relaţiilor interpersonale sunt ingrediente suficiente pentru o dispută. Ceea ce ne poate apăra este o comunicare eficientă cu ceilalţi, o exprimare verbală şi nu numai, fără echivoc, lipsită de ambiguitate, dominată de dorinţa de a-i înţelege pe ceilalţi şi de a coopera cu ei.
Evitarea conflictului sau angajare în conflict?
Conflictul, aşa cum s-a mai spus, presupune tensiune, încordare şi o oarecare rivalitate. El împarte participanţii în două tabere care au ca scop câştigarea controlului asupra situaţiei. Cum rezolvăm această dilemă altfel decât prin fugă sau luptă, răspunsurile naturale, aproape instinctuale în faţa unui pericol real sau imaginar? Abandonăm situaţia sau ne angajăm în conflict? Există mulţi oameni care spun că un conflict nu merită efortul de a-l rezolva pentru că dezaprobă orice formă de agresivitate, explicită sau ascunsă. Şi atunci, îi vom vedea evitând sau refuzând într-un fel sau altul participarea într-o asemenea relaţie.
Stiluri de management al conflictelor
În literatură sunt descrise cinci stiluri sau tipuri sau moduri de management ale conflictului, cu nuanţe diferite ale celor două strategii descrise mai sus: evitare, competiţie, compromis, acomodare şi colaborare.
Rezolvarea conflictelor prin colaborare
Pentru a rezolva un conflict este necesar ca mai întâi să îl înţelegem, dincolo de emoţiile şi stările pe care el ni le provoacă. Atunci când ne aflăm într-o dispută cu un partener de relaţie, de orice tip ar fi ea, de cele mai multe ori ne dorim ca totul să dispară, iar relaţia să revină la starea ei normală. Dar dacă s-a ajuns la tensiune, atunci cel mai probabil va trebui să facem noi ceva pentru a obţine acest lucru şi nu să aşteptăm să se rezolve ca prin minune de la sine. Înainte de a ne ocupa de problemă, trebuie să ne transformăm adversarul în colaborator oferindu-i încredere, timp şi suport emoţional şi obţinând un acord din partea lui asupra disponibilităţii de a remedia situaţia.
Rezolvarea conflictelor de o terţă parte
E important să cunoaşteţi stilul de management al conflictului pe care îl abordaţi de obicei, voluntar sau involuntar, dar mult mai important este să recunoaşteţi la colegii, superiorii sau subalternii dumneavoastră semnele existenţei unui conflict, întrucât deseori, chiar dacă nu vă place, revine în atribuţiile dumneavoastră să îl rezolvaţi şi nu să fiţi complici în desfăşurarea lui sau să îl agravaţi. Iar un conflict este de cele mai multe ori ascuns, mocneşte aşteptând momentul oportun să răbufnească, iar când o va face toată activitatea noastră va fi afectată. Ce facem dacă recunoaştem la colegii noştri simptomele unui conflict?
Refacerea relaţiilor după conflict
În faza post-conflict, indiferent cum a fost rezolvat, rămân emoţii şi stări, cel mai adesea anxietate, suferinţă şi furie, care au consecinţe negative asupra persoanei respective, dar şi asupra relaţiei cu celălalt. Dacă relaţia nu s-a rupt, atunci e nevoie de repararea ei pentru ca tensiunea care a rămas să nu nască noi divergenţe sau, mai târziu, disoluţia relaţiei.
Notă: Majoritatea informaţiilor sunt preluate şi prelucrate din cartea „Conflictul interpersonal - prevenire, rezolvare şi diminuarea efectelor”, Ed. Polirom, 2004, scrisă de Ana Stoica-Constantin.