Vechii greci ziceau: „Totul pe lume se teme de scurgerea timpului, însă timpul se teme numai de piramidele egiptene”. Ştim de ce. Pentru că, la urma urmei, timpul curge fără stavilă, fără întoarcere şi uită tot. Dar absolut tot. El merge mai departe. Cum să ne luptăm cu timpul? Încercând să punem la păstrare istorii din întâmplările lumii şi ale noastre. Potrivit ar fi să scriem istoria profesiei noastre. Măcar partea ei care ne-a fost dată. Istoria farmaciei, chiar dacă în aparenţă este limitată la o profesie, oferă în realitate o imagine a lumii. În istoria farmaciei, oricine poate să găsească ceva interesant, pentru că prezintă o mare diversitate. Istoria farmaciei poate să se intereseze de oameni, de artă, de tehnici, de credinţe, de structuri politice sau profesionale şi,evident, de acţiunile lor. În plus,cunoaşterea acestui trecut prestigios conduce la înţelegerea prezentului şi a viitorului imediat. Istoria nu generează profit, dar, visând, romanticii privesc spre viitor. Mai departe decât realiştii şi cu certitudine mult mai departe decât pesimiştii. Iar visele romanticilor se mai şi împlinesc, pentru că visele nu se tem de timp.