Dislexia este dificultatea de a stapani in mod precis si fluent limbajul scris-citit, dificultate ce afecteaza aproximativ 10% din populatie. Acest lucru se intampla indiferent de limba materna, iar dificultatile intampinate de dislexici persista pe tot parcursul vietii.
Dislexia nu este o boala deci nici nu se poate vindeca. Un copil dislexic va ramane dislexic si in viata de adult. Greutatile legate de citit-scris sau calcul (discalculia) vor persista intr-o anumita masura dar depinde de fiecare persoana dislexica in ce masura reuseste sa faca fata acesteia.
Citirea deficitara, sau dislexia, este dizabilitatea de invatare cea mai comuna, desi in literatura de specialitate se considera a fi un handicap de invatare provenit din problemele de percepere a limbajului.
Adultii cu dislexie pot da dovada de un nivel bun de comprehensiune (intelegere) atunci cand citesc dar acestia tind sa citeasca mai greu decat non-dislexicii si inregistreaza rezultate mult mai slabe la ortografie sau la citirea de cuvinte fara sens. Dislexia si coeficientul de inteligenta (IQ-ul) nu sunt interconectate si, ca urmare, cognitia se dezvota independent.
In concluzie, dislexia, este o tulburare de invatare care are la baza o disfunctie neurologica ce impiedica dezvoltarea capacitatii de a citi si a scrie. Confundarea literelor, citirea lenta, citirea silabelor in sens invers, dificultatile in intelegerea textului citit sunt doar cateva dintre manifestari. Copiii dislexici nu pot insusi citit-scrisul cu metodele de predare obisnuite, avand nevoie de metode si de terapii specifice. Desi tulburarile de invatare NU se pot vindeca, dislexia, netratata in mod adecvat, poate avea urmari grave in ceea ce priveste dezvoltarea emotionala, conducand la tulburari in dezvoltarea personalitatii si dificultati de integrare sociala.
Copyright © 2014 Centrul de Educaţie Medicală. Toate drepturile rezervate.