Terapia depresiei

Una dintre caracteristicile depresiei spuneam că este lipsa speranţei. Aceasta este cauza pentru care majoritatea depresivilor întârzie să ceară ajutor. Fiind atât de prinşi în pânza ei de păianjen, de multe ori nici nu îşi dau seama de cât de rău se simt şi de cât de mult s-au schimbat, iar atunci când văd asta nu cred în existenţa unei soluţii. De aceea, de multe ori se bazează pe cei apropiaţi să le semnaleze un moment dificil ca acesta şi să îi susţină.

Ca şi în alte probleme, e important să ştii ce fel de ajutor trebuie să ceri. Ce fel de terapie trebuie să cauţi, ce este suficient şi ce e total inutil. Mulţi depresivi se mulţumesc cu a cumpăra medicamentele recomandate de psihiatru. Alţii cer ajutorul prietenilor care să-i înveselească. Alţii se luptă şi ies la liman singuri. De puţine ori aceste “trucuri” funcţionează singure. Uneori problema se rezolvă temporar sau doar la suprafaţă, alteori sunt eliminate doar efectele, dar depresia continuă să existe undeva, în spate, şi îşi croieşte drumul din nou spre punctele noastre vulnerabile.

Ce este de reţinut e faptul că o problemă atât de serioasă nu dispare scuturând din cap sau eliminându-i efectele. Ea a apărut din cauza unei coliziuni, a unui conflict interior în care “răul” a câştigat. Pentru a-l învinge e nevoie de muncă, forţă interioară şi câteva numere de magie. Cu siguranţă nu este suficient doar să iei 2-3 pastiluţe sau doar să te străduieşti să nu mai pari trist. Iar o problemă atât de profundă, atât de complexă, de personală cum este depresia, nu poate avea o soluţie universal valabilă. Psihoterapia presupune crearea cadrului în care se descoperă uşor această soluţie şi găsirea resurselor pentru a o aplica.

Foto: Rucsandra Calin

CCOP recomandă:

http://www.helpguide.org/mental/living_depressed_person.htm