Descriere

Descriere

Disciplina de Fiziopatologie a fost obiect de studiu pentru studenții anului III, începând din anul 1973. Cursul a fost condus de Lector. și asistent universitar C.Taisescu. Preocupările științifice ale disciplinei, au fost: studii asupra efectelor hiperbarismului cu deosebire, fibrinrezistometria și modificarile patologice, induse de hiperbarism, sub conducerea Conferențiar și apoi Profesor. Dr. A Trăilă, șeful disciplinei între anii 1973-2002. Între anii 1990-1992, disciplina s-a mărit, odată cu venirea, prin concurs a cadrelor didactice noi: asistenții: Amelia Găman, Adrian Nestianu și Suzana Dănoiu, actualmente conferențiari. Între anii 1999-2002, disciplina a mai primit doi tineri: asistent C. Taisescu și preparator Iulia Brujan.

Intre anii 1998-2009 preocuparile disciplinei au fost extinse asupra efectelor injuriei oxidative (ischemie, trauma, arsura) asupra structurii și funcțiilor tisulare, sub conducerea Prof. dr. Maria Vrabete, membru al Consiliului European al Societății de Fiziopatologie (1998), Vicepreședinte (1999) și Președinte al Societății Române de Fiziopatologie (2003). În septembrie 2003, a fost organizat Simpozionul National de Fiziopatologie, cu participare internațională. Președintele simpozionului, Prof. dr. Maria Vrabete, a propus ca Prof. dr. R.R. Rodriguez din Argentina, să devină Doctor Honoris Causa al UMF din Craiova.

 

Obiectivele disciplinei de Fiziopatologie, conforme cu tematica europeană: 

Stabilirea poziției Fiziopatologiei în curricula învățământului biomedical, în conformitate cu "Declaration of International Society of Pathophysiology" adoptată la al V lea Congres Internațional de Fiziopatologie de la Beijing", conform căreia Fiziopatologia este o disciplina integrativă, un instrument important în ințelegerea naturii patologice, ca fundament al raționamentului clinic și aprecierii corecte a unei boli, pentru selectarea metodelor de restaurare a sănătății.

 

 

Obiective:

1.Validarea consensuală și înțelegerea unui fenomen complex, desfășurat la nivel molecular, subcelular, celular, organic, sistemic, etc. și integrarea mecanismelor patogenetice, activate pentru rezolvarea acestui fenomen, în corelație cu etiologia.

 

2. Ierarhizarea modificărilor induse în structura și funcția unor țesuturi, organe, sisteme, de catre agentul patogen, pentru definirea unor disfuncții-insuficiențe, caracteristice bolii.

 

3. Stabilirea corelației dintre mecanismele fiziopatologice, evaluarea modificărilor morfo-funcționale produse în contextul unei afecțiuni și aprecierea prognozei și a obiectivelor fiziopatologice ale terapiei, în practica medicală.

 

Actualizat la 05.12.2023, 14:39