M. MARINCA, L. MIRON

Disciplina de Oncologie, Facultatea de Medicină, U.M.F. „Gr. T. Popa” Iaşi

REZUMAT

Cancerul testicular este neoplazia cel mai frecvent întâlnită la adultul tânăr (apare între vârstele de

20 şi 35 de ani în mai mult de două treimi din cazuri), având de asemenea un profil epidemiologic particular din punct de vedere al rasei pacienţilor şi ariei geografice. Deşi incidenţa sa este relativ redusă comparativ cu alte cancere (1-1,5% dintre toate neoplaziile sexului masculin), aceasta a crescut continuu în ultimii 100 de ani; ratele de mortalitate anuale au rămas însă mici (0,35 la 100.000 persoane), datorită introducerii, în anii ’60, a unor protocoale de chimioterapie extrem de eficiente.

Din punct de vedere embriologic şi histologic, tumorile testiculului pot lua naştere în structuri ale tubilor seminiferi sau ţesutului interstiţial (cum ar fi celulele Leydig şi Sertoli), dar cele mai multe sunt de origine germinală (din ţesutul spermatogenic) – seminoamele şi non-seminoamele. Tratamentul, ca şi riscul de metastazare şi recidivă al tumorilor germinale testiculare (TGT), sunt în strânsă legătură cu caracteristicile histopatologice ale acestora (probabil în mai mare măsură decât în cazul altor neoplazii). Din acest motiv, diagnosticul precoce, analiza extrem de atentă şi completă a piesei de orhiectomie, şi monitorizarea strictă a acestor pacienţi (în special markerii tumorali) sunt elemente de maximă importanţă pentru menţinerea statutului de „model de neoplazie curabilă” al TGT.

CUVINTE CHEIE cancer testicular, histopatologie, markeri tumorali, tratament multimodal

Biologic and pathologic landmarks for therapeutic decision: testicular cancer

ABSTRACT

Testicular cancer is the most frequent malignancy of the young male (decades 3-4 in about two thirds of patients), although relatively rare compared to other cancers (1-1.5% of all male neoplasms), and also has a distinctive rasial and geographic epidemiologic profile. Incidence has been increasing during the last century, but the mortality rates remained low (0.35/100.000/year) after the introduction of efficient chemotherapy regimens since the ’60s.

Embriologically and pathologically, testicular tumors can derive from structures of the seminiferous tubule or interstitial tissues (such as the Leydig and Sertoli cells), but most are of germinal (spermatogenic) origin – seminomas and non-seminomas. Treatment of testicular germ cell tumors (GCT), and also their metastatic and recurrence risk, is strictly correlated (perhaps more than with any other malignancy) with their pathological features. Therefore, an early diagnosis, a comprehensive and accurate pathology report for the orchidectomy specimen, and a close monitoring of the patients are of the utmost importance for maintaining the current status of these tumors as “model of a curable neoplasm”.