Acasa Universitate Masterate Dezvoltarea serviciilor de nursing comunitar

Dezvoltarea serviciilor de nursing comunitar

CONTEXT LEGISLATIV

Legislație internațională.

Conceptul de îngrijiri comunitare a fost iniţiat de OMS în anul 1980 odată cu reevaluarea conceptului de sănătate aşa cum a fost menţionat în întâlnirea de la Alma Ata: echilibru  între factorii biologici, economici, de mediu, sociali şi financiari, de mediu, cultural-educativi şi politici.

În anul 1988, cu ocazia desfăşurării Conferinţei Europene de Nursing, au fost stabilite strategiile de îmbunătăţire a funcţiilor şi statutului socio-economic pentru nurse şi au fost făcute recomandările care favorizează dezvoltarea nursingului comunitar. Prevederile se referă la: deplasarea nursingului din spital în comunitate; participarea nurselor la grupurile care susţin dezvoltarea sănătăţii; îndeplinirea funcţiei de resursă pentru pacient în loc de furnizor de îngrijiri medicale; participarea nurselor în programele de planificare şi evaluare; creşterea participării nurselor în conducerea şi managementul echipelor de îngrijiri primare; responsabilitate mai mare în luarea deciziilor în cadrul echipelor de îngrijiri primare, a echipelor de îngrijiri de sănătate şi analiză cost /eficienţă; transformarea nursei într-un lucrător de primă linie care trăieşte într-o comunitate locală, cunoaşte oamenii şi familiile lor, vizitează locuinţele, şcolile, locurile de muncă şi recreere; evaluează sistematic rezultatele în vederea îmbunătăţirii calităţii îngrijirilor; deplasarea de la modelul biomedical (tratarea pacientului) la modelul holistic al îngrijirilor (nursing); mai multă activitate şi implicare în căutarea clienţilor în loc de a aştepta cererile de consult ale acestora; participarea la cercetarea medicală şi la dezvoltarea programelor de îngrijiri de sănătate; dezvoltarea de standarde comune pentru controlul eticii şi calităţii în activităţile de nursing; dezvoltarea de asociaţii profesionale de nursing; promovarea şi menţinerea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor; implicarea indivizilor, familiilor şi comunităţii în îngrijiri şi crearea posibilităţii acestora de a-şi asuma responsabilităţi pentru propria sănătate; preocuparea activă de a reduce inechităţile în accesul la servicii de sănătate şi pentru satisfacerea nevoilor de sănătate ale întregii populaţii; colaborarea multidisciplinară şi multisectorială; autonomie profesională pentru managerii din nursing.

Biroul Regional pentru Europa al OMS a acceptat orientarea ecologică a medicinii comunitare, recunoscând implicaţiile habitatului uman în promovarea sănătăţii. În 1992 OMS a creat o reţea formată din 11 regiuni pentru sănătate cu scopul de a ajuta strategiile pentru sănătate aflate în schimbare şi de a stimula elaborarea politicilor de sănătate în concordanţă cu principiile asistenţei medicale comunitare: trecerea de la iniţiativa centralizată de elaborare a politicii de sănătate la iniţiativa comunităţii: parteneriat şi control cetăţenesc; echitate pentru sănătate (femei, copii, vârstnici, şomeri, emigranţi, populaţie defavorizată); participare comunitară: responsabilizarea populaţiei asupra propriei sănătăţi; activitate intersectorială (medicală, nursing, asistenţă socială, clerici, etc).

Din anul 1993 de când au fost implicate pentru prima dată în jur de 100 de comunităţi din Europa nursingul comunitar continuă să se dezvolte progresiv și pe continentul nostru. Biroul Regional pentru Europa cu sediul la Copenhaga a creat divizii operaţionale care se ocupă de punerea în aplicare a programelor de evaluare şi prevenire a riscurilor pentru sănătatea comunităţilor.

Legislația românească

Procesul de formare a personalului medical specializat în nursing comunitar a fost demarat la noi în ţară ca rezultat al influenţei unui complex de factori socio-economici, politici, culturali, care au impus schimbări esenţiale în managementul educaţional al nurselor.

În anul 2006 a fost emisă legea în baza căreia se desfăşoară asistenţa medicală comunitară din România şi care reglementează serviciile şi activităţile din acest domeniu. În conformitate cu această lege, asistenţa medicală comunitară cuprinde ansamblul de activităţi şi servicii de sănătate organizate la nivelul comunităţii pentru soluţionarea problemelor medico-sociale ale individului, în vederea menţinerii acestuia în propriul mediu de viaţă şi care se acordă în sistem integrat cu serviciile sociale. Asistenţa medicală comunitară presupune un ansamblu integrat de programe şi servicii de sănătate centrate pe nevoile fundamentale ale omului sănătos şi bolnav, acordate în sistem integrat cu serviciile sociale. Programele şi serviciile de asistenţă medicală comunitară se realizează în concordanţă cu politicile Ministerelor Sănătăţii, Muncii, Solidarităţii sociale şi Familiei, Autoritatea Naţională pentru persoane cu Handicap, Agenţia Naţională pentru protecţia Familiei, alte instituţii şi autorităţi locale cu responsabilităţi în domeniu.

 

MISIUNEA NURSINGULUI COMUNITAR

Organizația Mondială a Sănătății stabileşte că nursingul pentru sănătatea comunităţii este o sinteză a practicii nursing, practicii Sănătăţii Publice, Promovarea Sănătăţii şi Îngrijirile Primare de Sănătate

Scopul nursingului comunitar este de a sprijini indivizii, familiile şi comunitatea în atingerea celei mai bune sănătăţi; să furnizeze şi să promoveze stiluri de viaţă prin educaţie, conştientizarea publică şi activităţi în comunitate.

Practica nursingului comunitar se extinde în arii de prevenire a bolilor, îmbunătăţirea sănătăţii, apărarea sănătăţii (sprijin în luarea deciziilor), împuternicire şi cercetare.

Acțiunile nursingului comunitar se desfășoară pentru a promova nivelul optim de sănătate al indivizilor şi comunităţii, prin promovarea dreptului la informare, apărarea sănătăţii şi autodeterminare.

Rolul nurselor comunitare conform Strategiei OMS este următorul:

- Sănătatea comunităţii şi a familiei – iniţiative legate de sănătatea materno-infantilă, sănătatea în şcoli, controlul bolilor, sănătatea populaţiei în vârstă, prevenirea îmbolnăvirilor.

- Promovarea sănătăţii – stabilirea parteneriatelor în comunitate pentru a identifica nevoile comunităţii raportate la probleme şi sprijin în luarea deciziilor

- Educaţie pentru sănătate – se adresează nevoii de învăţare care trebuie susţinută prin materiale scrise, prezentări, lucru de grup, media, consiliere şi altele.

- Prevenirea (bolilor şi accidentelor, diminuarea suferinţelor) – prevenirea şi răspândirea bolilor transmisibile, strategii de promovarea siguranţei şi prevenirea accidentelor.

- Identificarea precoce a problemelor comunitare şi intervenţiile adecvate – populaţii specifice (sugari, preşcolari, copii), intervenţii precoce indivizii vulnerabili cu probleme de auz, vedere, urmărirea dezvoltării copilului, identificarea cunoştinţelor părinţilor şi prevenirea căderilor la persoanele în vârstă.

 

MISIUNEA  MASTERATULUI

Programul de masterat în nursing comunitar îşi propune aprofundarea cunoştinţelor în domeniul nursingului comunitar, având ca misiune:

          Dobândirea in cursul pregătirii de cunoştinţe teoretice suplimentare care să facă posibilă înţelegerea ştiinţifica a procesului de nursing comunitar. Acest lucru permite asumarea responsabilităţii individuale privind activitatea de nursing după absolvirea programului de masterat.

          Dobândirea în cursul pregătirii de abilităţi de comunicare necesare aplicării îngrijirilor in funcţie de specificul individului, familiei sau comunităţii căreia îi aparţine acesta.

          Dobândirea în cursul pregătirii a unei palete extinse de tehnici de îngrijire generală şi individualizate şi identificarea aptitudinilor specifice pentru domeniul de nursing comunitar

          Dobândirea în cursul pregătirii de atitudini şi comportamente faţă de individul îngrijit, aparţinătorii acestuia dar şi faţă de colegii din echipa de îngrijiri; dobândirea respectului faţă de viaţă, societate şi valorile pozitive ale acesteia.

          Oferirea posibilităţii de a aplica în practică cunoştinţele dobândite.